Tatal meu, tata de fata, singurul lui copil a fost destul de exigent cu mine, in perioada copilariei si adolescentei mele. Am fost crescuta de 4 adulti, parintii mei si bunicii materni. Pana in clasa a 5a, desi scoala era aproape de casa, aveam de traversat o singura intersectie, nu m-au lasat sa ma duc sau sa vin singura de la/la scoala. Ma suparam si ma simteam intimidata ca erau tot timpul cu mine si ceilalti copii se bucurau de independenta, faceam pact cu tataie fara sa afle ai mei, cum ca ma lasa sa ma duc singura de la semafor si sa vin singura de la scoala dar el era mereu pe strada, in umbra mea, nu stiam ca de fapt ma vede si acum inteleg ca din dragoste nemarginita si nu din lipsa de incredere in mine, voia sa ma stie si sa ma vada in siguranta.
M-am marit, bunicii mei s-au mutat, eram deja domnisorica si incepuse perioada in care voiam sa ies si eu in oras, sa ajung mai tarziu acasa. Am fost rockerita, am mers la concerte si festivaluri in oras, dar tata nu a acceptat niciodata sa merg neinsotita, asa ca mama era cu mine aproape peste tot. Am avut si am in continuare noroc de o mama incredibila, tanara si intelegatoare si nu m-a deranjat niciodata prezenta ei, desi uneori simteam nevoia sa fiu “pe barba mea”. Ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a lasat sa imi aleg asa parinti si ii multumesc de asemenea ca nici eu nu am fost teribilista. Imi pare rau acum pentru datile in care “dormeam la o prietena” desi noi mai pierdeam vremea pe afara. Nimic rau, in loc sa fim in casa, eram in fata blocului pe banca, dar putea sa ni se intample orice in minutele alea extra pe care ni le acordam singure.. Multumesc ca mereu am fost panicoasa si simteam nevoia ca cineva, fie mama, fie prietena apropiata sau matusa mea mai tanara sa stie exact unde sunt.. 

Am empatizat atat de mult cu ceea ce li s-a intamplat copiilor de au fost la un concert nevinovat pentru ca puteam fi oricand eu, iubitul meu, prietenele mele apropiate. Doar acest gand, imi da fiori si cosmaruri.. 

Ne blamam parintii ca sunt prea bagaciosi, ca ei si-au trait viata si poate au facut mai multe “prostii” ca noi si pe noi de ce nu ne lasa sa ne lovim singuri cu capul de sus? Pentru ca asta inseamna dragostea de parinte. Cea mai mare putere de pe lumea asta!

Eu eram cu 2 vecine prietene la mine acasa, vorbeam si ascultam muzica si beam un pahar cu vin, cand una dintre ele a fost sunata de tatal ei plangand si foarte ingrijorat dar totusi linistit ca ea, noi, eram in siguranta. Am dat la stiri si de atunci a inceput calvarul pentru mine.. Le-am scris tuturor prietenelor mele apropiate, indiferent de genul muzical pe care il prefera sa ma asigur ca sunt bine, am stalkerit cunostiintele pe Facebook sa vad daca sunt activi si implicit, ok.. Pana la 5 dimineata am urmarit stirile, plangand. Mi-a parut incredibil de rau pentru paharul ala de vin. M-am invinovatit ca l-am baut si din cauza lui, nu pot dona sange imediat. M-am simtit neputincioasa. M-am gandit ca viata e atat de scurta, te poti spulbera in doar cateva secunde. Puteam sa fiu si cu mama langa mine in club, iar o ignoranta de acest gen poate ne costa viata pe amandoua.. De ce e atat de greu sa construiesti ceva, orice, dar sa distrugi e atat de simplu, usor, imediat.. 
Am 23 de ani, muncesc 7 zile din 7 pentru a construi un viitor, pentru a putea fi mama tanara si pentru a le oferi copiilor mei un trai fara griji si vad ca “fratii si surorile mele”, au vrut doar sa se elibere de stresul BAC-ului, sesiunii, locului de munca, fiind prezenti la un concert al unei trupe pe care o simpatizau si au ramas in urma lor sute de familii indurerate, copii fara parinti, o societate imbatranita fara tineri pretiosi.. In cateva minute. Mai conteaza acum cine e de vina? Tot ce conteaza este ca multi nu mai sunt.. Multi nu au sanse de supravietuire. Oameni ca mine, ca tine, s-au transformat in cenusa la propriu, cand nu trebuia, in chinuri groaznice si au ramas doar niste numere.. 

Mi-e scarba, mi-e rau si imi e frica de cei care ne inconjoara, nu pot fi numiti oameni. Imi e frica de lumea in care traim, o lume in care facem afaceri fara sa ne gandim la consecinte, de cei care reprezinta divinitatea si nu ajuta cum ar trebui, de faptul ca doctorii nostri pleaca imediat cum prind ocazia pentru ca aici sunt chinuiti si batjocoriti pe salarii de nimic, de cei care se presupune ca au fost capabili sa ii buzunareasca pe cei morti si aproape morti din strada. Nu s-au gasit acte asupra lor pentru a fi identificati pentru ca exista posibilitatea ca cineva sa le fi furat portofelele in ultimele secunde din viata?! Ce fel de fiinta poti fi sa fi in stare sa te apleci langa el ca sa furi si sa nu te apleci sa ajuti?! Sper ca cei care se presupune ca au facut asta, au fost priviti in ochi, cu lacrimile de sange ale celor care si-au dat ultimul suflu si toata viata sa adoarma si sa se trezeasca cu acea imagine in minte. Nu le doresc moartea celor care afirma ca si-au meritat-o cei care au murit pentru ca ascultau rock si alte aberatii ci imi doresc sa nu mai aiba clipa de liniste. Moartea ar fi prea usoara pentru ei, ar scapa de constiinta si nu merita acest privilegiu. Ei au murit si acum sunt ingeri, ceva ce voi nu veti deveni niciodata. Daca nu credeti in Dumnezeu fiti siguri ca exista karma, si o sa va loveasca unde va doare mai tare si atunci cand nu va asteptati.. Daca ganditi astfel de lucruri, macar faceti in asa fel incat sa ramana doar acolo si sa le auziti doar voi. Nu mai imprastiati otrava din sufletul vostru si nu mai adanciti durerea in inimile celor nenorociti pe viata.. Daca tu esti asa, gandeste-te la parintii tai. Ca ar fi putut ramane fara tine. Si asa, rau si limitat cum esti, ei te iubesc si le-ai fi cauzat o durere enorma pentru totdeauna. Intelegi? Constientizezi ce s-a intamplat de fapt? 

Si acum, toti care sunt apti pentru a dona sange, trebuie sa mergem sa o facem si sa trimitem ganduri bune si putina viata din noi pentru cei care se lupta pentru ea.

Astazi am facut ceva de mancare si m-am ars la mana, a durut groaznic dar nu am vrut sa fac nimic ca sa opresc durerea.. Eu m-am ars la mana si a durut, ei au ars de vii.. 
Crunt, groaznic, infiorator..

Nu am cuvinte!